Cunoscută în literatura de specialitate și sub numele de învățarea prin cooperare, învățarea în grup este adesea organizată în grupuri formale (este vorba despre grupele de lucru prestabilite după criterii de nivel, de orar, de vârstă) însă foarte adesea se întâmplă și în grupuri informale. Sunt frecvente în cursurile mele situațiile în care organizez elevii în grupuri informale de câte doi (sau trei) și le solicit să
lucreze în cadrul cursului pe un task specific. De asemenea, îi organizez astfel încât să aibă interacțiune între ei în grupuri de studiu (study groups) în afara orelor de curs. Rezultatele pe care le obțin în urma acestor interacțiuni sunt pur și simplu uimitoare. De aceea am integrat drept scenariu de lucru și învățarea
prin cooperarea spontană în aproape toate modulele de pregătire de curs.
Atunci când lucrez cu un conținut informațional ridicat, proritizez implicarea activă a elevilor din grup (în loc de ascultarea pasivă), sub diverse forme : uneori cursanții organizează conținutul, alteori le explică ei înșiși colegilor sau sintetizează și integrează structurile conceptuale existente.
O altă funcție extrem de benefică a grupului de bază este aceea în cazul în care unul din membri este absent pentru o anumită sesiune. În acel moment grupul devine responsabil să îl înștiințeze cu privire la conținutul cursului dar și asupra atmosferei generale de lucru. Astfel, folosirea grupului de bază are ca rezultat îmbunătățirea prezenței elevilor, a susținerii motivației, dar și a calității și cantității învățării.
Așadar, din experiența mea, cu cât este mai dificilă materia, cu atat este mai importantă învățarea în grup, învățarea prin cooperare și susținere, în care unele roluri sunt informal repartizate și care se schimbă în funcție de obiectivul cursului.
